top of page
Lucia in Valencia

Lucia Verman s-a născut în Bacău, în 17 Martie 1966 È™i tot acolo a petrecut primi 25 de ani din viață.

În Septembrie 1991 a început lunga ei călătorie spre Canada unde a petrecut următorii 30 de ani È™i unde s-a stins din viață, la numai 55 de ani, în Decembrie 8, 2021.

În Canada l-a cunoscut pe soÈ›ul ei cu care a început o poveste de dragoste încă din primele clipe în care s-au văzut, poveste ce a durat tot restul vieÈ›ii ei.

Poveste ce dăinuie însă, cu putere, È™i după aceea.

„Cea mai frumoasă È™i consistentă declaraÈ›ie de dragoste a unui soÈ› pentru aleasa inimii sale – aceasta ar fi, pe scurt, povestea acestei cărÈ›i, „Când eram prietenă cu timpul”, de Lucia Verman”

Sunt cuvintele cu care Evelin Ceciu începe prezentarea făcută cărÈ›ii.

Și mulți din cei ce au citit au menționat cartea ca fiind o adevărată și puternică poveste de dragoste.

„Îmi amintesc mereu de Love Story”, ne spune o altă cititoare.

Lucia a publicat o parte din poeziile È™i scrierile sale în ziarul canadian Observatorul, începând din 2006.

Scrierile Luciei au fost însă strânse în volumul „Când eram prietenă cu timpul” È™i publicate în România, de Ion Ilisie, în 19 Iulie 2023, la doi ani È™i jumătate de la plecarea din viață a Luciei.

„Cartea Luciei este, acum, pe masă, în faÈ›a noastră. Este un moment solemn, care arată că Lucia nu a dispărut, nu s-a stins odată cu plecarea ei dintre noi.

Da, Lucia a rămas prietenă cu timpul È™i, astfel, printre noi!””

Este remarca făcută de Petru Done în timpul lansării cărÈ›ii în Bacău, în Iulie 19, 2023.

Lucia a fost diagnosticată cu cancer avansat cu numai treisprezece luni înaintea sfârÈ™itului ei, în Septembrie 2020, È™i s-a stins din viață la capătul acestei curajoase, dar încăpățânate lupte.

Povestirile din carte sunt însă cu mult timp premergătoare acestei perioade È™i se petrec atunci „Când Lucia era prietenă cu timpul”.

Scrisă de un om ca tine, cu bucurii, nostalgii, dureri È™i tristeÈ›i, toate foarte frumos reflectate într-o narativă plină de umor È™i optimism, cu ironie subtilă È™i, adeseo­ri, cu multă autoironie, cartea ilustrează trăiri atât de pământene, încât devin foarte uÈ™or de recunoscut È™i retrăit de cititorul de oriunde.

Cartea este „un mănunchi de mesaje optimiste” care venite din necuprinsul existenÈ›ial al celei ce „a fost o dată ca niciodată în nemurirea ei sentimental-literară” ne prezintă, cu atât mai mult, lumea cu realism È™i viziune.

„ ... Am fost săptămâna trecută, marÈ›i, la Hamilton, să-mi văd altă mare iubire a vieÈ›ii mele. Am doar câteva iubiri, Gabriel Garcia Marquez, Pink Floyd, Saul Bellow, Nichita Stănescu, Virginia Wolf, John Steinbeck, Umberto Eco, cel ce a scris Numele Trandafirului (The Name of the Rose)... È™i alte câteva care stau în umbră, dar care pentru mine înseamnă denumiri ale altor părÈ›i ale sufletului meu...

I-am văzut pe cei de la Pink Floyd... È™i încă trăiesc starea de atunci.

Bellow s-a dus de mult în lumea umbrelor, Gabriel Garcia Marquez are cancer È™i s-a retras din lume, ceilalÈ›i sunt duÈ™i È™i ei de mult È™i mă aÈ™teaptă...

Cu alte cuvinte, mi-am văzut o mare iubire, împreună cu altă mare iubire, Ion, È™i nu am crezut că pentru trei ore am părăsit lumea asta nenorocită, pentru o altă lume, în care nu se respiră de frică.

Am fost la Hamilton, la Colosseum, să-mi văd marea iubire, Leonard Cohen.

Și cum spune Leonard Cohen ...

„Există o spărtură, o spărtură în orice lucru. Pe acolo pătrunde lumina.

... si totul se duce în umbră...”

Eu, una, o să am grijă să nu se ducă.”

Lucia
Acest website este dedicat celebrarii vieÈ›i Luciei iar tot ce este prezentat aici sub titlul << Acolo unde se mănîncă bine È™i ieftin >> sunt clipe din viaÈ›a Luciei, aÈ™a cum le aduc eu aminte sau aÈ™a cum povesteÈ™te chiar Lucia, clipe transpuse in povestiri, fotografi, filme si muzica. 

Cu doar foarte puÈ›ini dintre prieteni È™i colegii Luciei am avut onoarea să fac cunoÈ™tinÈ›a în persoană, restul nu mă cunoaÈ™teÈ›i. ȘtiÈ›i despre mine doar că sunt soÈ›ul Luciei.

Dar eu va cunosc întrucât am petrecut multe, multe momente cu dragă mea soÈ›ie povestindu-mi despre voi, colegii È™i prietenii ei, de cum chiuleaÈ›i de la scoală È™i mergeaÈ›i în parc, de cum furaÈ›i È›igări din pachetele părinÈ›ilor È™i le fumaÈ›i pe casă scărilor.

Ea a început să pună pe hârtie câteva din aceste momente dragi ei.

Din păcate nu a avut timp decât să înceapă, nu să È™i termine.

Iar eu stau acum È™i îmi amintesc povestirile ei.

Dar eu sper că sunt mult mai multe, rămase nespuse, rămase necunoscute.

Dar voi le cunoaÈ™teÈ›i, voi le È™tiÈ›i căci le-aÈ›i trăit împreuna.

De aceea îndrăznesc să va rog să rupeÈ›i câteva clipe din timpul vostru È™i să puneÈ›i, măcar câteva din aceste scumpe È™i preÈ›ioase amintiri, într-un mesaj sau mai multe , È™i să le trimiteÈ›i.

Aceste rânduri ale Dumneavoastră vor deveni parte din acesta poveste pe care o scrie eu aici. 

​

Vorbesc Prietenii
bottom of page