top of page
Cu lucia in gind

Când eram prietenă cu timpul - The book review

Pe urmele Luciei - Cu Lucia în gând, pe vechile cărări, cele de mult bătute împreună

Vineri, Februarie 19, 2010

Subiect: Din nou acasă...

... după un drum lung, am ajuns și eu acasă. Bine mai e la casa ta...

Am găsit exact ceea ce mă așteptam eu să găsesc aici: cură­țenie, că s-a muncit puternic tot weekendul, mâncare în frigider, florile în viață...

Parcă nu am fost niciodată plecată!!! M-am uitat la pozele făcute în țară și mi s-au părut ani de când le-am făcut. Tare repede a mai trecut totul și stau și mă gândesc dacă a fost vis sau realitate.

Lucia Verman – Când eram prietenă cu timpul

 

Duminica, August 8, 2023

Subiect: Din nou acasă...

... după un drum lung, am ajuns și eu acasă. Din păcate, deși am găsit exact ceea ce mă așteptam, curățenie, mâncare în frigider și pisoii și florile în viață, nu pot spune ca ea, ca soția mea dragă: „Bine mai e la casa ta”.

Ce bine poate fi fără Lucia?

 

A fost un lung periplu, am realizat însă ceea ce era mai important între toate, lansarea cărții Luciei, Au fost multe alte întâmplări, nu toate plăcute, și, pentru mine, în principal o căutare a vechilor pași, a vechilor cărări, bătute împreună, de mine și de Lucia.

Am fost împreuna în Spania, și nu numai o dată, și în Balsareny, și în Barcelona și în Valencia și Paterna am fost.

Și prin București am umblat împreuna.

Totuși, singurul loc în care am simțit rezonanța prezenței Luciei a fost în Bacău.

Pe acele locuri pe care am mers împreuna sau pe care și ea a mers singură, cu mine în gând, așa cum am mers eu acum, singur.

Vorbind  însă cu mereu ea în gând.

 

Dragul meu, mi-e tare dor de tine și de câte ori merg pe stradă, vorbesc cu tine. Îți povestesc, îți arăt totul.

Tare mult aș vrea să fii și tu aici cu mine, să „batem” bulevardul, Bacăul e mic și ușor de bătut la picior.

Paterna, Spania, August 20, 2016

Cu șapte ani în urma am fost cu Lucia în Spania. În August, în Paterna, am mers pe stradă unde se desfășura festivalul Moors and Christians

( mai multe detalii găsiți aici:   https://en.wikipedia.org/wiki/Moros_y_cristianos )

Un eveniment frumos, inedit și interesant.

Festivalul are loc în fiecare an, anul acesta nu a fost deci o excepție, dacă sunteți interesați găsiți  cu ușurință pe Internet, sau chiar pe FB, filme și fotografii luate în timpul festivalului.

Eu pun aici doar câteva poze făcute atunci, în 2016, Când Lucia era prietenă cu timpul.

Lucia in Paterna, 2016
Moors and Christians- Paterna street festival
Lucia in Chulilla, Spain, 2016
Lucia and friends in Chulilla
Lucia, Chulilla, Spain, 2016
Lucia in Paterna, Spain, August 2016
Paterna 2016

Când eram prietenă cu timpul de Lucia Verman

Review-urile si comentariile cititorilor

Gabriela Craciun
Gabriela Crăciun holding Lucia Verman's book Când eram prietenă cu timpul over the famous London Bridge

Gabriela Crăciun - Cu Lucia in metroul londonez

Cu puțin timp în urmă, a apărut cartea Luciei Verman, "Când eram prietenă cu timpul". Cartea cuprinde 55 de povestiri scrise de ea și publicate de soțul ei. Lucia a plecat dintre noi, în 2021, mult prea devreme. Eram de-o seamă, ne-am jucat împreună când eram copii, căci tații noștri au fost colegi și prieteni. Mi-a părut tare rău că a murit atât de tânără.

Am citit cartea în metrou, călătorind cu diverse treburi. Nu știu dacă Lucia și-a dorit vreodată să vadă Londra, dar acum a călătorit cu mine și mi-a plăcut să o am alături. Când atingi cartea, simți iubirea pe care Ion Ilisie, soțul Luciei, a pus-o în sufletul ei. Foile sunt fine, lucioase, de calitate superioară. Când le atingi, e ca și cum ai atinge o palmă catifelată și nu-ți mai vine să-i dai drumul, iar întâmplările din carte sunt reale și atât de duioase, încât am lăcrimat și am zâmbit de multe ori. Și am căzut pe gânduri.

Te felicit, Ion, pentru felul în care te străduiești să păstrezi vie amintirea Luciei, soția ta. M-ai impresionat.

Gabriela Crăciun

The book Când eram prietenă cu timpul during the book launching in Bacău, on July 19, 2023
Petru Done

Pertu Done - Carte „document-afectiv” scrisă în Canada și lansată, acasă, în Bacău

Biblioteca Județeană „Costache Sturdza”, din Bacău, a găzduit, zilele trecute, un eveniment cu o mare încărcătură emoțională: o lansare de carte, a unui „volum document-afectiv” – așa cum îl numește prefațatorul lui, ziaristul Mihai Buznea. Acest volum este „Când eram prietenă cu timpul” și cuprinde 55 de povestiri scrise de băcăuanca, prin origine, Lucia Verman, canadiancă timp de peste 30 de ani, dar mereu „trup și suflet de româncă”, așa cum a scris tot Mihai Buznea. Cartea a apărut prin îngrijirea soțului ei, Ion Ilisie, după ce autoarea a plecat spre stele la numai 55 de ani.

Prezentarea cărții a fost făcută, în cuvinte atent alese și măiestrite chiar de Ion Ilisie, care în unele momente și-a ascuns cu greu durerea pierderii, acum mai puțin de doi ani, a iubitei lui soții. Am ascultat totul pe fondul unui montaj muzical adecvat și adaptat unor imagini din viața acestui cuplu, surprinse și în Canada și în România, în Bacău și în Piatra Neamț din care provenea tatăl Luciei, cunoscutul, ilustrul și regretatul ziarist și scriitor Eugen Verman.

„Cartea Luciei – a spus Ion Ilisie - este, acum, pe masă, în fața noastră. Este un moment solemn, care arată că Lucia nu a dispărut, nu s-a stins odată cu plecare dintre noi. Lucia a iubit cartea, cuvântul scris. Cartea ei preferată era «Darul lui Humboldt», a lui Saul Bellow. Citea cu pasiune. Luam această carte cu noi în toate vacanțele, din care recitea mereu câte ceva.

Îmi amintesc cât de intensă i-a fost și bucuria când, într-un început de ianuarie 2006 a aflat că i-a fost publicată în cotidianul canadian „Observatorul” prima ei povestire, «Gigel», despre un pom buclucaș, care se încăpățâna să nu înfrunzească, dar care a devenit apoi prietenul ei. Și tatăl ei, dar și eu am îndemnat-o mereu să scrie și să publice. Dar, firul vieții ei s-a terminat mult prea curând și nu a apucat să vadă publicată prima ei carte.”

Povestirile Luciei Verman sunt parcă inspirate de un viitor de care însăși autoarea se temea, pentru că îl presimțea uneori mai ales ca pe un semn al sfârșitului decât ca pe unul al speranței de infinitate. Povestiri încărcate de maximă sensibilitate, izvorâtă din talentul autentic al unei femei care a trăit ultimele bucurii ale vieții ca și cum ar fi fost cele din urmă. Sufletul Luciei Verman a vibrat intens ori de câte ori deschidea, dimineața, ochii și vedea din nou lumea din jur.

„Povestirile Luciei Verman, reunite în această carte-mesaj dăruită bucuriei de a trăi și de a oferi bucurie celor de lângă tine – a spus, la finalul prezentării volumului, Mihai Buznea -, reprezintă, fiecare în parte și toate la un loc, mărturisiri ale dragostei de viață și, deopotrivă, ale sentimentelor sincere și profunde ce i-au însoțit existența, exprimate în rostiri simple, dar încărcate de emoție și frumusețe artistică”.

Scrierile Luciei Verman din această carte-testament sunt veritabile poeme închinate minunii care ne este dată, deși doar vremelnic, numită VIAȚĂ.

După lectura cărții parcă am înțeles de ce Lucia a vrut să fie incinerată, iar cenușa să-i fie presărată printre arbori, în preajma unei Rezervații Naturale „de lângă casa noastră – cum spune soțul ei -, într-un loc străjuit de opt sălcii plângătoare și la rădăcina a trei brazi falnici de pe malul lacului. Lucia a fost mare iubitoare de muzică, iar în această tumultoasă perioadă a vieții ei și a vieții noastre descoperise și asculta mereu melodiile lui Asaf Avidan. Ultima melodie pe care a ascultat-o în ziua plecării din această lume, cu puține ore înaintea sfârșitului, a fost My Old Pain (Durerea Mea Veche)”.

Da, Lucia a rămas prietenă cu timpul și, astfel, printre noi!

Petru Done

Desteptarea

Deșteptarea

17 iulie 2023

După  un periplu canadian de peste trei decenii, fosta noastră concitadină Lucia Verman se întoarce acasă cu gândurile și dorurile ei închise între coperțile unei cărți mărturisitoare: „Când eram prietenă cu timpul”.

Băcăuancă, „trup și suflet” de româncă și, deopotrivă, de moldoveancă, s-a lansat în aventura vieții ei la vârsta marilor căutări ale destinului, așa cum, de altfel, au făcut-o mii și milioane de români după „marea schismă” de după decembrie ‘89. Lucica știind foarte bine că nu timpurile sunt sub oameni, ci oamenii sunt sub timpuri. Așa că s-a reîmpământenit pe plaiuri canadiene, în orașul cu mii  de conaționali, Misissauga, unde și-a croit un nou destin. Neuitându-și, însă, nicio clipă rădăcinile, care-i fuseseră date și îngrijite de ilustrul său tată – ziaristul-scriitor Eugen Verman.  Cel de la care a moștenit talentul și pasiunea de a-și exprima sentimentele și prin cuvântul scris și tipărit.

Optimistă și încrezătoare în kharma ei, aceea că va avea tinereți fără bătrâneți și viață fără de moarte, Lucica avea să-și ia adio de la tot ceea ce iubise cu pasiune, cât și de la cei apropiați sufletului ei, la o vârstă la care încă își mai hrănea marile speranțe. Luându-și rămas bun de la noi prin cele 55 de povestiri ale volumului, câte una pentru fiecare an de viață cu care a fost dăruită. Carte apărută sub  îngrijirea soțului său, Ion Ilisie.

Lansarea volumului-document afectiv „Când eram prietenă cu timpul” va avea loc miercuri, 19 iulie, de la orele 18,00,  în salonul ce găzduiește evenimentele editoriale de referință ale Bibliotecii Județene „Costache Sturdza”, din Bacău. Lansarea volumului va beneficia și de vizionarea unui film documentar consacrat autoarei.

Mihai Buznea

Darul Luciei - Lansarea cărții Când eram prietenă cu timpul prezentată in ziarul Observatorul
Darul Luciei- Observatorul Page 002-p_ed
Darul Luciei - Lansarea cărții Când eram prietenă cu timpul prezentată in ziarul Observatorul
Observatorul

Când eram prietenă cu timpul, de Lucia Verman

 

Lucia Verman s-a stins din viață după o lupta încăpățânată și curajoasă cu cancerul.

Povestirile din carte sunt însă premergătoare aceste perioade lungi și grele, „Când Lucia era prietenă cu timpul”.

Cartea este o colecție de povestiri, poeme și scrisori, volumul fiind rezumatul unei vieți petrecute mai mult de jumătate ca emigrant în Canada, dar cu legături strânse și rădăcini adânci în patria natală.

Scrisă de un om ca tine, cu bucurii, nostalgii, dureri și tristeți, toate foarte frumos reflectate într-o narativă plină de umor și optimism, cu ironie subtilă și, adeseo­ri, cu multă autoironie, cartea ilustrează trăiri atât de pământene, încât devin foarte ușor de recunoscut și retrăit de cititorul de oriunde.

Love Story
the book trailer
Lucia Verman Când eram prietenă cu timpul - Recenzie de Eva Anca
rindurile evei

Eva Anca – Rândurile Evei

Când eram prietenă cu timpul - Lucia Verman

O carte al cărei titlu atrage din prima, „Când eram prietenă cu timpul” este precum un jurnal prin intermediul căruia ni se permite să privim puțin în viața celei care a fost Lucia Verman.

Fiică de scriitor, așa cum declară despre ea cunoscuții săi, Lucia a moștenit arta condeiului și și-a dorit să lase ceva în urmă.

Nu a apucat, întrucât a murit prea tânără, la doar 55 de ani, însă soțul ei s-a asigurat că îi îndeplinește acest vis, astfel că a adunat o colecție de povestiri și emailuri scrise de Lucia și le-a transpus în cartea despre care vă povestesc azi.

Când eram prietenă cu timpul” ne oferă o perspectivă inedită asupra vieții autoarei, oferindu-ne crâmpeie din sentimentele ei, din bucuriile și îngrijorările care au însoțit-o în ultimii ani.

Mutată în Canada, nu și-a uitat niciodată originile, ba dimpotrivă, din cuvintele ei răzbat un dor și un puternic sentiment de dezrădăcinare, nesimțindu-se vreodată cu adevărat „acasă” într-un anume loc.

Iubea Canada și casa ei de acolo, dar totodată, inima ei nu a încetat vreodată să bată pentru plaiurile sale originare, cele din România.

Din povestirile și emailurile adunate în acest volum avem ocazia neprețuită de a o cunoaște pe autoare, de a vedea că a fost o femeie care a iubit tot ce o înconjura, de la casă, la plante și animale. din scrierile sale răzbat o mulțime de sentimente și emoții, purtându-l pe cititor printr-o experiență de viață.

Când eram prietenă cu timpul - o carte despre viață și provocările ei

Cartea „Când eram prietenă cu timpul” nu poate fi povestită, ea trebuie descoperită de fiecare cititor în parte. Eu am privit-o ca pe o carte despre viață și provocările ei.

M-am amuzat pe alocuri, am suferit în altele și am admirat fără încetare spiritul plin de viață și iubire al autoarei.

Dintre paginile cărții, reiese că autoarea Lucia Verman a fost o femeie cu inimă mare și plină de iubire pentru tot ce o înconjura, iar de asta ne putem da seama încă din prima povestire din carte, în care a scris deosebit de frumos despre copacul din curtea casei sale.

În carte regăsim frânturi despre viața ei, despre muncă, familie și despre casă.

Descoperim câtă pasiune punea în mica ei grădină de legume, de care era tare mândră.

Aflăm cum s-a cunoscut cu soțul ei, cum și-a mărit familia cu animăluțele pe care le-a iubit atât de mult și cum se simțea, adeseori, copleșită de muncă.

Încă un lucru pe care l-am dedus printre rânduri este că autoarea avea talent înnăscut la scris.

Dacă până și niște simple emailuri pe care le-a trimis familiei ei, respectiv soțului, sunt scrise atât de frumos, pot spune că ar fi ieșit din mâinile sale niște cărți minunate.

În plus, pot spune că și soțul ei scrie frumos, iar de asta o să vă convingeți citind cartea, deoarece apar pasaje scrise de către el, fie emailuri trimise soției sale, fie că vorbim despre capitolul care încheie această carte.

Așadar, dacă vă doriți o lectură deosebită, încărcată de emoție, care redă sentimentele și trăirile unei femei plecate peste „mări și țări” pentru a-și construi viața, atunci „Când eram prietenă cu timpul”, de Lucia Verman, este lectura perfectă.

Pentru mai multe informații despre carte și autoare,

puteți vizita site-ul acesteia

https://luciaverman.ca/book-chronicles#cu-lucia-in-gind

https://www.luciaverman.ca/category/all-products

Eva Anca

Postare preluată de pe blogul Rândurile Evei

Comments
Comments

Împărtășește-ți gândurileScrie primul comentariu.
Cu tine in ging

Cu tine în gând

Roua pune-n umbra dimineții
Bruma de argint pe o pânză de fum
Când lumina învăluie pereții
În zvon de păsări și de proaspăt crâng
Mă trezesc singur, din nou cu tine în gând


Fără veste se ivește ziua
Întins și tumultos crescând
Râsul ei împrăștiind lumină
Mi-aduce chipul tău senin cântând
Mă trezesc, singur, din nou cu tine în gând

Alba apari și chipul tău
Clar în lumina lunii îl văd mereu
Vei reveni ca ziua cântând
Voi fi mereu cu tine în gând

 

După amiaza-n amorțirea-i caldă
Soarele își mângâie vântul în zbor
În lumina galbena ce-și cerne
Aurul peste pământul verde
Apari cu chipul tău strălucitor

Se așterne nevăzută seara
Ireal e totul fără cuvânt
Soarele tăcut încet se-ascunde
În frunze legănat ușor de vânt
Mă trezesc, singur, din nou cu tine în gând

 

Alba apari și chipul tău
Clar în lumina lunii îl văd mereu
Vei reveni ca ziua cântând
Voi fi mereu cu tine în gând

Falduri de-ntuneric cheamă noaptea
Neliniștea se așterne-n drum
Totul e încremenit în umbră
Nimic nu-mi fură chipul tău acum
Mă trezesc, singur, din nou cu tine în gând

 

Versuri și muzică: Mircea Baniciu - 1981

bottom of page