Lucia Verman s-a născut în Bacău, în 17 Martie 1966 și tot acolo a petrecut primi 25 de ani din viață.
În Septembrie 1991 a început lunga ei călătorie spre Canada unde a petrecut următorii 30 de ani și unde s-a stins din viață, la numai 55 de ani, în Decembrie 8, 2021.
În Canada l-a cunoscut pe soțul ei cu care a început o poveste de dragoste încă din primele clipe în care s-au văzut, poveste ce a durat tot restul vieții ei.
Poveste ce dăinuie însă, cu putere, și după aceea.
„Cea mai frumoasă și consistentă declarație de dragoste a unui soț pentru aleasa inimii sale – aceasta ar fi, pe scurt, povestea acestei cărți, „Când eram prietenă cu timpul”, de Lucia Verman”
Sunt cuvintele cu care Evelin Ceciu începe prezentarea făcută cărții.
Și mulți din cei ce au citit au menționat cartea ca fiind o adevărată și puternică poveste de dragoste.
„Îmi amintesc mereu de Love Story” , ne spune o altă cititoare.
Lucia a publicat o parte din poeziile și scrierile sale în ziarul canadian Observatorul, începând din 2006.
Scrierile Luciei Verman au fost însă strânse în volumul „Când eram prietenă cu timpul” și publicate în România, la doi ani și jumătate de la plecarea din viață a Luciei.
„Cartea Luciei este, acum, pe masă, în fața noastră. Este un moment solemn, care arată că Lucia nu a dispărut, nu s-a stins odată cu plecarea ei dintre noi.
Da, Lucia a rămas prietenă cu timpul și, astfel, printre noi!”
Este remarca făcută de Petru Done în timpul lansării cărții în Bacău, în Iulie 19, 2023.
Lucia a fost diagnosticată cu cancer avansat cu un an înaintea sfârșitului ei, și s-a stins din viață la capătul acestei curajoase, dar încăpățânate lupte.
Povestirile din carte sunt însă cu mult timp premergătoare acestei perioade și se petrec atunci „Când Lucia era prietenă cu timpul”.
Scrisă de un om ca tine, cu bucurii, nostalgii, dureri și tristeți, toate foarte frumos reflectate într-o narativă plină de umor și optimism, cu ironie subtilă și, adeseori, cu multă autoironie, cartea ilustrează trăiri atât de pământene, încât devin foarte ușor de recunoscut și retrăit de cititorul de oriunde.
Cartea este un „mănunchi de mesaje optimiste” care, venite din necuprinsul existențial al celei ce „a fost o dată ca niciodată în nemurirea ei sentimental-literara” ne prezintă, cu atât mai mult, lumea cu realism și viziune.
„ ... Am fost săptămâna trecută, marți, la Hamilton, să-mi văd altă mare iubire a vieții mele. Am doar câteva iubiri, Gabriel Garcia Marquez, Pink Floyd, Saul Bellow, Nichita Stănescu, Virginia Wolf, John Steinbeck, Umberto Eco, cel ce a scris Numele Trandafirului (The Name of the Rose)... și alte câteva care stau în umbră, dar care pentru mine înseamnă denumiri ale altor părți ale sufletului meu...
I-am văzut pe cei de la Pink Floyd... și încă trăiesc starea de atunci.
Bellow s-a dus de mult în lumea umbrelor, Gabriel Garcia Marquez are cancer și s-a retras din lume, ceilalți sunt duși și ei de mult și mă așteaptă...
Cu alte cuvinte, mi-am văzut o mare iubire, împreună cu altă mare iubire, Ion, și nu am crezut că pentru trei ore am părăsit lumea asta nenorocită, pentru o altă lume, în care nu se respiră de frică.
Am fost la Hamilton, la Colosseum, să-mi văd marea iubire, Leonard Cohen.
Și cum spune Leonard Cohen ...
„Există o spărtură, o spărtură în orice lucru. Pe acolo pătrunde lumina.
... și totul se duce în umbră...”
Eu, una, o să am grijă să nu se ducă.”
Când eram prietenă cu timpul
Copertă broșată ( paperback)
Număr de pagini: 240
Dimensiuni: 200 x 130 mm
Greutate: 430 grame
ISBN: 978-1-7390269-0-5
Categorii: Biografii, Jurnal, Memorii, Eseuri, Scriitori româniStoc Limitat
Recenzii
Povestirile Luciei sunt încărcate de maximă sensibilitate, izvorâtă din talentul autentic al unei femei care a trăit ultimele bucurii ale vieții ca și cum ar fi fost cele din urmă. Sufletul Luciei a vibrat intens ori de câte ori deschidea, dimineața, ochii și vedea din nou lumea din jur.
Scrierile Luciei Verman din această carte-testament sunt veritabile poeme închinate minunii care ne este dată, deși doar vremelnic, numită VIAȚĂ.
Da, Lucia a rămas prietenă cu timpul și, astfel, printre noi!
Povestirile Luciei, reunite în această carte-mesaj, dăruită bucuriei de a trăi, reprezintă mărturisiri ale dragostei de viață și ale sentimentelor sincere și profunde ce i-au însoțit existența, exprimate în rostiri simple dar încărcate de emoție și frumusețe artistică. Prin fiecare descriere autoarea își dezvăluie candoare și un profund spirit de observație transformând firescul în senzațional… Iar povestirile Lucicăi ne rămân alături întru înveșnicirea memoriei ei.
Cele peste 50 de episoade literare compun un memorial al vieții emigrantului român plecat demult din țară dar rămas cu sufletul acolo; alegorie, metaforă, chiar fabulă, se împletesc armonios într-o scriere de o sinceritate și entuziasm dezarmant, într-un limbaj direct, simplu (dar nu simplist!), adresat oricărui tip de cititor, de la optimistul aventuros la agnosticul pesimist, de la religios la ateul convins, de la neavizat la cărturarul consacrat. Toți, fără rezerve, o vor iubi necondiționat!
Am citit cartea în metrou, călătorind. Nu știu dacă Lucia și-a dorit vreodată să vadă Londra, dar acum a călătorit cu mine și mi-a plăcut să o am alături. Când atingi cartea, simți iubirea pusă în ea. Foile sunt fine, lucioase, de calitate superioară. Când le atingi, e ca și cum ai atinge o palmă catifelată și nu-ți mai vine să-i dai drumul, iar întâmplările din carte sunt reale și atât de duioase, încât am lăcrimat și am zâmbit de multe ori. Și am căzut pe gânduri.