Picătura de înțelepciune
Acesta era titlul rubrici ținută de Eugen pe Facebook.
Cum spuneam, acum câteva luni, în Februarie, nu sunt atât de înțelept să preiau eu această rubrică. M-am gândit însă că ași putea face o altă rubrică, Picătura de tristețe.
Dar am realizat apoi că nu se poate nici asta. Mai ales acum, în Septembrie, în luna asta, când mama Luciei ar fi făcut 82 de ani dar nu a apucat, când s-a făcut anul de când ne-a părăsit și Eugen și când Lucia nu mai este nici ea să spună glume și să-i facă pe amândoi să râdă cu lacrimi, picătura este de fapt un fluviu de tristețe, nu doar o picătură.
Am pus însă aici un film cu fotografii făcute când, în urmă cu șase ani, împreună cu Lucia, l-am vizitat pe Eugen în Bacău.
Acest film este făcut în amintirea acelor clipe. Când viața era încă frumoasă.
Părinții Mei
<< Luna Septembrie a fost, vreme îndelungată, prilej de bucurie și sărbătoare. Și mama Luciei a fost născuta în Septembrie, în urmă cu 82 de ani. Dar, o dată cu plecarea dintre noi a mamei ei, Lucia nu s-a mai bucurat, Septembrie devenise o lună de amintiri dureroase și triste pentru ea. Și apoi, Eugen ne-a părăsit, într-o altă zi de Septembrie. Și tristețea a devenit și mai mare, și mai dureroasă.
Lucia și-a iubit părinții foarte mult.
Am creat această pagină, Părinții Mei. Pe această pagină a site'ului am adunat câteva din gândurile Luciei, adresate lor, părinților ei. >>
Chiar nu știu de ce sunt așa de tristă… tot timpul sunt tristă.
Parcă s-a terminat lumea asta….
Mi-e dor de mama, și-mi pare rău că am necăjit-o și am fost rea cu ea…
Tare bine ar fi să mă duc cu ea undeva în concediu, în Spania sau prin altă parte, în Europa să se simtă și ea bine. ...
Bine i-a fost aici la mine, când a venit, acum șase ani ... întinerise cu zece ani…
S-a chinuit toată viața ei cu noi, iar noi nici nu am băgat-o în seama.
Am devenit melancolică, că mă gândesc mereu la ea, și mă doare sufletul că nu sunt și eu acolo să o mai ajut la câte ceva…
***
Abia ne-am întors de la chinese food, un bufet aici lângă noi, unde se mănâncă bine și ieftin, mergeam mereu cu mama și tata. Îi plăcea mamei foarte mult să mâncăm acolo.
***
Tata a stat la mine 6 luni. Adevărul că mama se simțea tare singură acasă, și la fiecare telefon, vocea ei era tare stinsă… Și-apoi și tata se săturase de tabla înmulțirii și de gătit.
Acum trei ani au venit amândoi la mine pentru jumate de an și totul a fost așa de frumos și bine!!!
Am fost din nou copil…
***
Mama și tată sunt bine. Sau cel puțin așa spun ei. Vreau să-i ajut și eu cu ce pot, deși nu e nimic de făcut pe aici. Oricum, azi am intrat în dulapul lor de la bucătărie și am început a face curat. Am văzut farfurii din care am mâncat și eu când aveam câțiva anișori. Să le arunc oare????
Sunt amintiri... Le spăl, de fac luna, și le pun la loc. Nici nu-i întreb pe ai mei...
***
Mai fac training cu tata dar se prinde greu. Mama a zis că nici nu se bagă la emailuri și alte chestii.
Ea e mai conservatoare. Zice că scrie.
Dragoste, sunt bine de tot, vizita asta mi-a dat alți mulți ani de viață. Îmi era tare dor de mama, așa că acum stăm cuminți și vorbim de toate. Știi tu, asta îmi lipsea tare mult....
***
Stăm în casă, pe mama nu o scoatem afară că a avut un pre-infarct, ne este frică. Oricum, mă bucur că sunt cu ei, aseară i-am făcut să râdă cu lacrimi. Mi-a zis tata că nu a mai văzut-o pe mama de mult râzând așa, cu lacrimi....
***
S-a adunat familia și ai mei sunt foarte fericiți, ne întreabă în fiecare secundă dacă ne e foame, ce mai vrem, fetele lui mama, fetele lui tata...
***
Dragostea mea, mă duc să termin ciorba, vreau să o ajut pe mama cât pot, deși îmi spune să stau cuminte, să mă odihnesc... Sărmana!
***
Acum tata cânta, Aura citește, Geta mă înnebunește la cap, mama se uită la noi cu dragoste (ne mănâncă din ochi). Și stăm înșirați pe aici, fund în fund... ca un cârd de ciori pe cablu.
Am fost in oraș, i-am luat mamei șosete si atât. Azi am făcut in co-producție cu mama o ciorbă de perișoare si a ieșit foarte bună.
***
Acum s-a pus pe nins, vreau să dau cu aspiratorul și să mai șterg pe aici la mama. Mă duc să dau cu aspiratorul acum. O ajut și eu pe mama cât pot.
***
Azi, cum am mai spus, nu am ieșit din casă, deși e soare și frumos afară. Am stat cu mama, am spălat o mașina de rufe, și, în general, am zăcut amândouă la povești.
***
Am dat perdelele la o parte și văd frumusețe de grădină, chiar că e raiul aici la mine. E atâta verdeața...tare mult mi-ar fi plăcut, mai tată să vii aici cu mama. Tot nu pricep, de ce nu veniți...
***
Ce face mama? Cum e cu tata acum? Ion mereu mă întreabă de ce nu putem să-i convingem să vină să stea la noi câteva luni. Vrem să ne căsătorim religios și ar fi nemaipomenit să vină și la mine cineva. Spune-le....Acum primăvara mama s-ar ocupa de grădină...Vorbește cu tata, și cu ea, spune-i că la cununia mea nu am avut pe nimeni și a fost trist, și că tare m-aș bucura să vină!
***
Mama are o prietena, o porumbița, care vine mereu la geam, la mâncare. Azi i-am dat eu grăuntele si a mâncat un pumn. Vine in fiecare zi, la geam. E simpatica foc. Mama zice ca vine câteodată și cu „soțul” ei și stau si cântă la geam până le da mama de mâncare. Am hrănit si câțiva dulăi pe aici. Spune-i lui Bilosu ca neamurile lui de peste mari si tari mor de foame, sunt schilodite de mașini si oameni rai, majoritatea au picioarele rupte, iar eu numai pot de mila când ii vad. Îmi dau lacrimile când vad ca face sărăcia din bietele necuvântătoare.
***
Lucicuță, scrii cu haz... Păcat ca ai talent și nu te ocupi de el...Noi ne pregătim pentru Paști. Mama a spălat gemurile, pe la bucătărie, a mutat florile în balconul ăstălalt... Primăvara s-a instalat de-a binelea. E cald si frumos. Mă uit la zarzărul de vizavi și mă bucur că l-am mai prins o dată in floare... E tare frumos și miroase ca un balsam de suflet.
***
Eu scriu cu haz, tată, matale scrii cu gândul la cele finale. "...l-am mai prins o dată in floare ..." nu-mi place deloc. Stai liniștit că o sa mai vezi zarzărul înflorit, și la anul și peste alți ani.
******
Acum nu mai este nimeni care să privească zarzărul înflorit și să hrănească porumbița pe balcon.
... Și nimeni care să scrie cu haz despre asta.
Lucia - Omagiu Mamei
Lucia si părintii ei, Georgeta si Eugen
